Bullied By My Alpha Stepbrother
Paranormal urban
3.5K
Description
Sunt pe cale sa ejaculez in gura ta desteapta si tu vei inghiti totul. Intelegi? Nici macar nu m-a lasat sa raspund, tinandu-mi capul in loc in timp ce sperma lui imi umplea gura. A asteptat pana am inghitit fiecare picatura inainte sa ma elibereze si am cazut pe pat, plangand. Si-a incheiat fermoarul, s-a indreptat spre usa, apoi s-a oprit si s-a intors sa zambeasca spre mine. "Nici macar nu te obosi sa spui cuiva despre asta. Sau tu si mama ta veti suferi. Si pregateste-te, pentru ca asta este doar inceputul." *** Jasmine Scott este un omega, un nimic. Nascuta in ghetou si traind cu mama ei singura, care se zbate, ea este o paria la scoala. Pana cand mama ei se casatoreste cu alfa. Intrucat sa-si imbunatateasca statutul a fost ridicat, Jasmine este bucuroasa sa faca parte din familia alfa, cu exceptia faptului ca Hardin Scott, fiul frumos al alfa, vrea sa o tortureze. Hardin o uraste pe Jasmine. Ea poate fi sora vitrega, dar nu are sangele lui. Stie ca ea este o cautatoare de aur care vrea sa obtina banii tatalui sau si pentru asta trebuie sa fie pedepsita. Dar ce se intampla cand incepe sa-l dorinteasca pe sora-sa vitrega? Hardin doreste sa guste din corpul sora- sa vitrega si nu se va opri pana cand sa va marca lasciv pe pielea ei.
Capitol 1
May 7, 2025
Jasmine
Furia a crescut în mine când l-am văzut pe Hardin făcând același lucru pe care-i plăcea să-l facă, să-și bată joc de oameni.
Și ca să fie și mai rău, persoana pe care o maltrata era prietena mea, Nadia. Urăsc că el trebuie să fie așa, și mă durea teribil să văd rușinea pe fața Nadiei.
Singura greșeală pe care o comisese Nadia de data aceasta fusese să verse accidental sucul pe pantofii lui Hardin. Din câte știam eu, orice persoană responsabilă, care nu e Hardin, ar înțelege că a fost o greșeală și ar trece peste asta. Dar el nu era așa.
El era vicios ca o fiară.
"Nu doar că m-ai stropit cu suc, ai și încercat să ștergi cu șervetul care-i la fel de murdar precum ești tu. Nu te dai seama cât de prostă ești?", l-am auzit pe Hardin strigând, iar fiecare cuvânt pe care îl scotea îmi penetra pielea.
Nu vorbea cu mine, dar simțeam prin ce trecea Nadia în acel moment.
Ochii mei au rătăcit rapid prin sala de mese, și am observat că toate privirile din cafenea erau îndreptate spre Nadia. Cu privirile lor radiau batjocură.
"Îmi pare rău. A fost doar, nu știam cu adevărat. Mi-a scăpat...", bâlbâia Nadia. Pe fruntea ei deja se formaseră picături de transpirație, ochii i se umeziseră. Buzele îi tremurau și tot ce puteam vedea era pe cineva care trecea printr-un declin mental, totul din cauza unei singure persoane. Hardin.
"Taci naibii din gură!" Hardin a întrerupt-o brusc, "n-ai dreptul să vorbești când încă vorbesc eu."
Dând din cap confuz către prietenii lui, "mă întreb unde găsește școala asta acești săraci," l-am auzit spunând cu dezgust în voce.
Sângele meu fierbea ascultând toată prostia pe care o scotea. Tot ce voiam să fac în acel moment era să-l pun la locul lui.
Să-mi amintesc că în perioada liceului îmi plăcea de el, mă făcea să mă crispez în sinea mea.
Chiar, el nu era așa. Și ori de câte ori mergea pe coridorii liceului, acolo, în perioada de liceu, avea o energie pozitivă care radia de la el.
Părul lui negru era la fel de strălucitor ca de obicei, cu ochii lui albaștri ce-ți penetrau privirea.
Fără îndoială, era incredibil de frumos.
Dacă nu ar fi fost un om rău, aș putea jura că aș face orice în puterile mele pentru a-l avea.
"Miștoșești disprețuitor, asemenea incidente nu ar trebui să se repete. Altfel, te voi face să-ți ștergi podeaua cu chiloții murdari," a spus vocea lui, scoțându-mă din visare.
Acela a fost momentul în care nu mai voiam să-l suport.
Mă așteptam ca Nadia să-l pună la punct. Dar în schimb, ea plângea și șoptea cuvintele: "Îmi pare rău."
"Până și aerul din jurul meu e infectat din cauza gurii tale. Nu ești..."
"Taci naibii din gură!" De data asta, eram eu, ridicând în sfârșit vocea la Hardin. Sincer, n-aveam nici cea mai mică idee ce fac, dar înăuntrul meu era această senzație că ar trebui să continui.
Simțeam privirile ascuțite ale oamenilor pe pielea mea, cu buzele lor întredeschise. Nu era prea departe de ce mă așteptam, pentru că nimeni nu-i vorbise în vreun fel lui Hardin.
Toată lumea îl vedea cumva drept zeul școlii, eu la fel. Înainte de ce atitudine proastă a avut, care a devenit atât de insuportabilă.
În afară de privirile oamenilor care erau ațintite asupra mea, era aceeaș privire intensă. Era a lui Hardin.
Ochii săi albaștri și pătrunzători chiar făceau o treabă bună de a-l anunța.
De unde stăteam, puteam simți aura dominatoare pe care o emana. De fapt, n-ar fi trebuit să-și bată joc de alți oameni pentru a câștiga respectul, dacă asta era ceea ce dorea, pentru că era evident că-l merită deoarece avea sângele Alfa. Dar din motive care îi sunt cunoscute doar lui, a ales să fie așa.
"Glu-glugăreai sau n-am auzit bine?" A întrebat cu un râs scăzut care-i scăpa pe buze, deși nu-l ajungeau ochii.
"Dacă nu ai făcut-o, îți pot economisi efortul de a-ți întinde creierul. Ți-am zis să taci naibii din gură!"
Știam că cuvintele mele l-au lovit puternic, după modul în care pielea lui s-a înroșit.
Era furios. Probabil că nimeni nu-i vorbise în felul ăsta, și deși mă simțeam mândră de mine, îmi era frică.
M-am străduit să nu o arăt, dar înăuntrul meu izbucnise un război.
Zgomotele umpluseră instantaneu cantina, și puteam auzi majoritatea celor ce se şopteau.
"Hardin sigur o va face să plătească," am auzit pe cineva mormăind și m-am simțit dezgustată.
Toată lumea era conștientă cât de mult bully era Hardin, și cel mai puțin ce puteau face era să mă susțină în momentul în care i-am vorbit.
Contrar a ceea ce credeam, ei visaucum se încheie pentru mine. Poate pentru că el era fiul Alfa-ului, pentru că încă nu văd niciun motiv pentru care oamenii ar merge atât de departe doar pentru a obține favoarea lui.
"Ce te-a îndemnat să îndrăznești să-mi vorbești? Nu îți e frică?"
"Oh! Scoate-mă basma curată," i-am răspuns.
"Nu poți face nimic, nu ești nimic. Ești un nimic. Ești nesigur și îți găsești valoarea în a-ți bate joc de oameni. Un psihopat, asta ești."
Cuvintele mele l-au deranjat până la punctul în care venele i se vedeau pe piele. Pumnii îi erau strânși, cu dinții încleștați de furie.
Dacă ar fi avut ocazia, m-ar fi mușcat. Dar dacă nu aș fi vorbit, Nadia s-ar simți și mai rău decât era deja.
Școala întreagă s-ar fi delectat pentru mult timp cu privire la cuvintele murdare pe care Hardin i le-a adresat. Dar acum, vor circula cu siguranță povești diferite.
Și chiar dacă ar sosi să ridice mâna împotriva mea, ceea ce întrebarea dacă va face, pentru că cuvintele mele îl făcuseră slăbit, zvonurile vor fi totuși despre jena lui.
Acesta a fost momentul în care am observat că Nadia a fugit din cafenea cu lacrimi în ochi.
"N-am timp să mai pierd cu tine. Nu meriți. Așa că îmi iau lumea în cap," am spus și m-am întors să plec înainte să mă țină de mână.
"Și ce încerci să faci? Să pleci? Nu, nu m-am lămurit cu tine," a spus el și m-am înghițit în sec.
"Mă doare că trebuie să stau de vorbă cu cineva ca tine. Ești doar o nimica toată care cu siguranță nu-i potrivită să respire același aer ca mine."
"Sunt sigur că părinții tăi proști vor cădea de acord că ești o greșeală, pentru că mai degrabă aș avea un copil scos din tomberoane decât pe tine."
Cuvintele pe care mi le-a spus în acel moment m-au atins și mi-au provocat o crăpătură în inimă. Durerea era atât de mare încât mă auzeam cum se fărâmă.
M-am străduit să-mi țin emoțiile în frâu, dar totuși lacrimi au reușit să-mi alunece pe obraji.
"Imi pare rău că nici măcar nu ți-ai terminat și tu plângi? De ce n-ai gândit înainte să-ți deschizi gura murdară?"
"Nu merită, bro, nu-ți mai enerva capul degeaba," a râs Alex, prietenul lui Hardin, iar fratele lui geamăn, Sandro, l-a susținut.
"Să crezi că ea e în aceeași școală ca noi. Părinții ei probabil că trebuie să muncească din greu și să se îndatoreze ca să aibă grijă de ea," a adăugat Sandro.
"Sunt sigură că ea e susținută de burse. Chiar dacă vinde tot ce are, tot nu s-ar putea permite taxele. Nu vezi hainele ieftine pe care le poartă?", a intrat Hardin în discuție, în timp ce stăteam acolo și nu rosteam niciun cuvânt.
"Femeile de serviciu de la mine acasă arată mai sănătoase decât ea..."
"Într-adevăr nu-mi pasă de nimic ce spui," am spus, în încercarea de a nu mă răni mai mult. "Chiar dacă sunt săracă, știu ce valoare am și nu trebuie să lupt cu insecuritățile așa cum faci tu."
"Valoare de sine?" S-a făcut de râs și a început să râdă.
"Pot să te exclud intenționat de la bursa pe care o primești și să te fac să-mi lingi pantofii cu limba," a rânjit la mine.
Nu i-am mai dat atenție la bârfele lui și am încercat să plec. Abia am făcut câțiva pași când m-a ținut de mână și a început să mă tragă spre ușa cantinei.
M-am zvârcolit în încercarea de a scăpa din strânsoarea lui, dar a fost inutil.
Pumnindu-mă de pereții unei clase goale, a venit spre mine cu ochii roșii.
"Să-ți dau această ultimă avertizare, să nu mai îndrăznești vreodată să te bagi în treburile mele," mă înjurase.
"Promit să îți fac viața mizerabilă și să-ți transform șederea în această școală intr-un iad. Faptul că ai venit astăzi în cafenea este cea mai mare greșeală pe care ai făcut-o în viața ta, și-ți garantez că vei regreta în orice aer vei respira."
"Necredincios," m-a înjurat, apoi m-a împins mai tare în perete înainte de a pleca.
Lacrimile au izvorât în timp ce îl priveam închizându-se după el ușa.
Nu știam în ce m-am băgat, dar îmi doream doar ca tot ce se întâmpla să nu fie adevărat.
Bullied By My Alpha Stepbrother
80 Capitole
80
Conținut
Genuri
Despre Noi
Pentru scriitori
Copyright © 2025 Passion
XOLY LIMITED with the registered office at Las Vegas, NV, USA, 89101